Competitia

Una langa alta pe treptele casei. Asa stateau cele doua verisoare obligate de mama uneia dintre ele sa intre intr-o competitie nedorita. Cea mare, inalta, slaba, cu ochi negri si parul balai, imbracata intr-o rochita cu volanase roz deja castigase la categoria „cea mai frumoasa”. Cea mica, usor rotofeie, cu parul carliontat si baietoasa nu isi dorea decat atentie. „De ce toata lumea o lauda numai pe ea? Si de ce pe mine nu ma asculta nimeni?” Ca la o piesa de teatru, cele doua se luptau pe cea mai inalta treapta a scarii pentru rolul principal in sanul familiei. Acum competitia se ducea si pentru titlul de „cea mai desteapta”. Printre rasete care mai de care, concursul incepu prin cantece, dans si poezie. Pe picior de egalitate si in disperare de cauza, cea mica ridica doua degetele, ca la scoala, si sigura ca va rupe gura targului si va castiga concursul spuse:

-Eu vreau un cal sa invat sa calaresc pentru ca mie imi plac caii!

-Hahahahaha! Mai bine iti ia ma-ta o capra si o calaresti p-aia!!! Cel mai respectat dintre unchi tocmai ii taiase aripile.

Umflata, caci asa ii spuneau rudele, se desumfla de tot. „Intr-o zi am sa ma fac mare si o sa stiu tot ce ganditi!”-era razbunarea suprema pe care umflata si-o putea imagina.

Zilele trecura iar prietenia dintre cele doua fete incepu sa se destrame. Chiar daca se jucau in continuare impreuna si imparteau acelasi pat in camera bunicii relatia dintre ele devenise una cel putin ciudata. Competitia devenise una reala, o adevarata desfasurare de forte cu scopul de a  castiga cat mai multi prieteni una in detrimentul celeilalte. Glumele si sicanele de prost gust isi faceau loc usor usor, bataile, aruncatul cu pietre una in capul celeilalte, scuipatul…

Iar pana la sfarsitul vacantei… au trecut mai bine de douazeci de ani.